Prima relație și conceptul de cuplu – cum facem din acestea o experiență frumoasă

Prima relație serioasă vine cu multe implicații emoționale, cu multe temeri, dar și cu multe așteptări. Cum gestionaăm ideea de cuplu și cum putem crea din prima relație o experiență frumoasă ne-am propus și noi să aflăm cu ajutorul unui psihoterapeut de cuplu, doamna Veronica Ardelianu.

Mai jos dezbatem tot ce înseamnă conceptul de relație, comunicarea, primele experiențe intime, spațiul în cuplu, dar și celelalte aspecte care formează o relație sănătoasă și fericită.

Tinerii  să se abandoneze prezentului și să își dea voie să trăiască în relație

1. Cum ați defini conceptul de relație pentru tinerii care nu au mai experimentat o astfel de implicare până acum?

Ca o floare de care trebuie să avem grija. Relația nu se va dezvolta singură fără să o îngrijim, să adăugăm/ să eliminăm sau să învățăm să acceptăm tot ce este necesar, prin efort personal.

Când suntem într-o relație, îndrăgostiți fiind, o parte a creierului crede că ni s-a oferit șansa de a fi învăluiți în iubirea protectoare după care tânjim și de a redobândi sentimentul acela de întreg și de siguranță pe care îl aveam în brațele părinților, în copilăria timpurie. Este acel moment în care partenerii  își spun „te iubesc atât de mult, încât nu pot trăi fără tine”. Este util dacă tinerii reușesc să aibă în vedere că o relație nu este formată doar din 2 persoane, ci și din părinții fiecărui partener. Deși fizic părinții nu sunt în relație, ei trăiesc acolo prin modelele de relaționare pe care le-au oferit tinerilor.

2. Din cunoștințele dumneavoastră, tinerii din ziua de azi își mai doresc o relație serioasă, se gândesc la așa ceva?

Tinerii din ziua de azi au nevoie de iubire și tânjesc după relații în care să se simtă în siguranță. Unii tineri spun ceva de genul „am planuri serioase de carieră și mă simt bine, în siguranță când știu că mă așteaptă iubitul/iubita să ne vedem”.

Sau spun „vreau să rămân în străinătate după facultate, dar îmi este teamă. Mă simt singur(ă), îmi lipsește o persoană cu care să mănânc seara”, spunând, de fapt, că are nevoie de o persoană cu care să împărtășească și iubire, mângâiere , nu doar informații și experiențe.

3. Care sunt cele mai mari temeri pentru tinerii aflați la prima relație serioasă și cum pot ei să depășească barierele?

Temerile au legătură cu sentimentul de nesiguranță și tot ce ține de accesarea unui teren necunoscut. Tot ce pot face este să se abandoneze prezentului și să își dea voie să trăiască în relație. Frica de a face ceva greșit nu face decât să blocheze individul și să-l facă să devină agresiv sau pasiv (evitare/retragere), conducând exact la împlinirea temerii, și anume, despărțirea.

Indiferent de intențiile conștiente, suntem atrași de parteneri care dețin exact trăsăturile negative și pozitive ale celor care ne-au îngrijit în copilărie, de obicei fiind exact trăsăturile negative cele care predomină în alegerea partenerilor.

Când cei doi tineri abandonează ideea de a fi pe primul loc și se concentrează pe relație, atunci aceasta din urmă devine importantă. Abia când partenerii renunță la gândurile „dacă se va schimba, dacă nu va fi ca la început„ și lasa fiecare de la el puțin, atunci vor avea mai mult de câștigat prin depășirea acestor bariere autoimpuse.

După perioada de „lapte si miere” începe lupta pentru putere în cuplu

4. Care dintre părți are temeri mai mari când vine vorba de o relație, fetele sau băieții și cum ar putea fi aceasta justificată?

Este un mit faptul că băieții ar avea temeri mai mari de o relație serioasă. În realitate, ambii parteneri se tem de un eșec, de despărțire, când, de fapt, se tem că „nu va mai fi la fel”. Într-o relație serioasă, faptele devin previzibile și toată „pregătirea” pentru partener dispare, scăzând astfel și dorința. Când tinerii încep să se autodezvăluie, trec de etapa de îndrăgostire, și atunci încep să se teamă că partenerul nu este ceea ce și-a dorit, deoarece tipul de informație care se proiectează acum asupra partenerului, cu o lumină diferită, este altul față de primele momente ale etapei, când totul indica un partener perfect.

5. Care sunt cele mai frecvente probleme care apar după ce trece perioada de ”lapte și miere” într-o relație?

După „lapte si miere” începe lupta pentru putere, momentul în care fiecare vrea să dovedească că DOAR perspectiva lui asupra lumii este cea adevarată: „eu știu mai bine, pentru că”, ”nu ai dreptate, argumentele tale sunt insuficiente”, ”prietenii tăi sunt nepoliticoși, ai mei sunt mai drăguți”, etc.

În cadrul acestei lupte, tinerii nu se mai privesc, încep să se critice, se curtează mai puțin și încep să se simtă mai nesiguri. Acum e un moment bun în care cei doi pot învăța cooperarea în relație, când pot adopta perspectiva „combinăm punctele de vedere și iese ceva mai adevărat decât viziunile noastre luate separat”.

6. Care sunt cele mai mari temeri când vine vorba de intimitatea sexuală pentru un cuplu la începutul relației?

După cum veți observa, mă întorc la sentimentul de siguranță. De la o vârstă foarte fragedă, am fost învățați să nu vorbim despre organele genitale sau să le atingem. În timpul relației sexuale, tinerii sunt nevoiți să gestioneze senzațiile și informațiile reținute de-a lungul vieții, prin educație: mesajele inițiale ale părinților cu privire la organele genitale și apoi întâlnirea cu diverse materiale disponibile în sistemul online.

Deoarece la momentul trezirii curiozității asupra propriului corp, părinții au invalidat trăirile și au evitat discuțiile deschise, adaptate vârstei, tinerii au luat la pachet și o teamă de necunoscut, de ceva ce „nu avem voie să atingem, să cercetăm, să vorbim despre asta”. Aceasta percepție „secretoasă” determină la tineri un comportament „secretos”, fără să le dea posibilitatea de a accesa informații de la părinti cand au întrebări despre cum pot gestiona o situație de intimitate sexuală.

În astfel de momente, tinerii încep să se simtă nesprijiniți, determinând un sentiment de nesiguranță și decizii mai puțin sănătoase. Teama de o sarcină nedorită este mai puțin prezentă în rândul celor care au o educație bazată pe principiul „dacă nu știi, întreabă, pune întrebări, cercetează”.

Există multe informații accesibile, însă nu toți tinerii caută, pentru că la această vârsta sunt în continuare  importante informațiile cu încărcătură afectivă primite de la părinți, prieteni, persoane cu care se simt în siguranță, în prezența cărora se simt validați.

Un cuplu tânăr trebuie să treacă prin toate etapele de dezvoltare ale unei relații până la momentul conceperii unui copil

  7. Considerați că măsurile contraceptive au un rol pentru consolidarea unei relații?

Măsurile contraceptive oferă sentimentul de siguranță și ajută partenerii să fie mai puțin inhibați. Este foarte important pentru un cuplu tânăr să treacă prin toate etapele de dezvoltare ale unei relații până la momentul conceperii unui copil, reducând astfel riscurile unei despărțiri sau a unui abandon.

8. Care e cea mai bună abordare atunci când un partener nu are foarte multe lucruri în comun cu celălalt, cum să pună problema și ce soluții există?

Când partenerii iau decizia unei relații serioase, brusc nu mai este suficient să fie amuzanți, afectuoși și inteligenți, ci trebuie să satisfacă o întreagă ierarhie de așteptări și cele mai multe nu sunt conștientizate. De exemplu, partenera se așteaptă ca el să ducă gunoiul, fără ca ea să-i spună acest lucru, doar pentru că, în „manualul” cu care a plecat de acasă scria: ”bărbatul duce gunoiul” și asta doar pentru că asta făcea tatăl ei. Partenerul poate are altceva scris în manualul de conviețuire preluat automat de la părinți, cum ar fi: „ea trebuie să îmi strângă hainele, să le așeze pe umerașe etc, doar așa voi simți că e alegerea perfect”.

Când o relație este simțită ca fiind sigură, în profunzimea creierului vechi (regiunea creierului responsabilă cu instinctele primare), se declanșează un comutator psihologic care activeză toate dorințele infantile latente. Se întâmplă așa pentru că, inconștient, alegem partenerul care seamănă cel mai bine cu persoana importantă din copilăria noastră care ne-a produs răni, iar în prezent dorim să recăpătăm vitalitatea de a trăi, aceea pe care o aveam înainte de a fi respinși și răniți emoțional.

Când conștientizăm că așteptăm de la partener să facă doar lucruri în conformitate cu imaginea pe care o avem despre partenerul de viata, cel mai bine ar fi să comunicăm asta clar și să începem să fim deschiși la o negociere de tipul „viziunea mea și cu a ta vor genera viziunea cea mai bună asupra relației noastre”.

Mizați pe dragoste

9. Cât de important este spațiul într-o relație și cum poate un tânăr să știe când e sufocant sau nu?

Spațiul este important și diferit de la individ la individ, în funcție de experiențele anterioare. Ajută mult ca tinerii să vorbească deschis despre asta, pe modelul, „eu mă simt sufocat, când vii spre mine și te comporți așa, asta îmi aduce aminte de momentul în care…”.

Un tânăr nu poate ști când e sufocant și când nu. El poate presupune, poate interpreta mesajul nonverbal al partenerului, și va ști doar dacă întreabă clar: „atunci când te sun de 3 ori pe zi, sunt sufocant?”.

De asemenea, ajută foarte mult o comunicare clară de tipul: ”mi-am dat seama că fac asta, deoarece”; ”când tu te comporți așa, eu mă simt așa și atunci te sun de 3 ori în aceeași zi”. Este necesar un dialog interior pentru a găsi motorul care determină comportamentul de sufocare.

10. Ce înseamnă toleranța în cuplu și care sunt limitele acesteia?

Toleranța o văd din perspectiva: „Câștigă lupta pierzând”. Cuplurile tind să catalogheze un punct de vedere ca fiind o împotrivire/o anulare a sentimentelor inițiale din stadiul iubirii romantice. Recunoașterea părții adevărate din perspectiva oferită de partener asupra problemei și negocierea diferențelor pentru rezolvare, aceste 2 lucruri ajută mai mult un cuplu să construiască o relație de cuplu sănătoasă.

De exemplu, el îi reproșează ei că vorbește mult la telefon. Într-un conflict tipic, ea îl contrazice „ți se pare, așa vorbim noi fetele”. Dar, când ea spune „posibil să ai dreptate. Simt nevoia să îmi sun prietenele mai ales atunci când te văd absorbit de televizor. Nu am știut cum să fac altfel. Cum propui să facem? Hai să găsim o soluție”, o luptă e deja câștigată dacă el este dispus să tolereze acest comportament în limite negociate de comun acord.

Limita toleranței o văd ca fiind abuzul emoțional și fizic.

11. Care e fondul psihologic pentru care prima iubire vine cu atât de multă presiune și cum pot tinerii să gestioneze mai bine această experiență?

Greu de crezut probabil, dar îndrăgostiții transferă în mod inconștient responsabilitatea pentru propria lor supraviețuire de pe umerii părinților lor pe cei ai partenerilor. Cei doi devin aliați în lupta pentru supraviețuire, exact așa cum bebelușul se simte protejat când stă cuibărit în brațele mamei și simte că va supraviețui indiferent de ce se va întâmpla. Senzația este asemănătoare deoarece, din perspectiva minții inconștiente, când doi oameni se îndrăgostesc, creierul lor vechi suprapune imaginea partenerului lor cu imaginea celor care au avut grijă de ei în copilărie.

Așadar, cel mai bun lucru pe care îl pot face, este să se abandoneze partenerului, să primească iubirea și să știe că nu pot fi vindecați de traumele din copilărie prin simplul act al fuzionării cu partenerul, ci printr-o amplă autoconștientizare a rănilor suferite.

Mizați pe dragoste!

Psihoterapeut Veronica Ardelianu

* sursa imagini: unsplash.com