Fibroamele uterine (FU) sunt cele mai frecvente tumori benigne la femeile de vârstă reproductivă, afectând între 20% și 40% dintre acestea. Ele sunt în principal asociate cu simptome clinice precum sângerări menstruale excesive, dureri pelviene, anemie și constipație.
Deși impactul fizic al fibromului uterin a fost studiat intens, cercetările despre impactul emoțional și psihologic sunt mai puțin numeroase. Diagnosticul de fibrom uterin poate duce la sentimente de furie, neputință și descurajare sau chiar stări de anxietate și depresie, afectând semnificativ calitatea vieții pacientelor.
1. Tristețea și anxietatea
Una dintre cele mai frecvente reacții emoționale în cazul femeilor cu FU este tristețea. Ea poate fi cauzată de faptul că boala interferează cu activitățile zilnice și, în special, cu planurile legate de maternitate. Femeile pot experimenta o pierdere a speranței, mai ales atunci când se confruntă cu nesiguranță legată de fertilitate.
Anxietatea, la rândul ei, este adesea asociată cu teama de evoluția bolii și cu nesiguranța viitorului („oare ce se va întâmpla cu mine?”).
2. Depresia și sentimentul de neputință
Depresia este o altă reacție psihologică comună în cazul femeilor cu FU. Simptomele persistente, precum sângerările prelungite, durerile cronice și oboseala, pot duce la o epuizare mintală și emoțională.
Starea de neputință este accentuată de faptul că tratamentele disponibile nu oferă întotdeauna soluții rapide sau definitive. De exemplu, histerectomia, unul dintre tratamentele chirurgicale, poate părea singura soluție pentru unele femei, cu impact psihologic, familial și social major. Cu toate acestea, perspectiva unei astfel de intervenții poate genera un stres considerabil.
3. Furia și descurajarea
Furia și frustrarea sunt alte emoții comune în rândul femeilor cu FU. Aceste sentimente pot apărea din cauza diagnosticării tardive sau a complicațiilor apărute în urma tratamentelor. În unele cazuri, femeile se simt trădate de propriul lor corp sau de facilitățile sistemul medical, pe care îl consideră insuficient de empatic sau de prompt.
În cazul în care tratamentele nu duc la rezultate imediate, femeile se pot simți descurajate, renunțând să mai caute soluții și simțindu-se blocate în lupta cu boala. Această frustrare poate conduce la o izolare socială și la o scădere a calității vieții.
Concluzii
Studiile demonstrează că asistența psihologică poate juca un rol esențial în sprijinirea femeilor să facă față efectelor emoționale ale diagnosticului de fibrom uterin. Printre metodele care pot ajuta la gestionarea anxietății și depresiei se numără consilierea și terapia cognitiv-comportamentală. De asemenea, grupurile de sprijin sau discuțiile cu alte paciente care trec prin experiențe similare pot avea un impact pozitiv.
Nu doar sprijinul psihologic este important, ci și relația cu medicul. Un studiu a arătat că femeile au întârziat, în medie, 3,6 ani să caute tratament pentru fibroamele uterine, cu o treime dintre ele amânând mai mult de cinci ani. Motivele principale pentru aceste întârzieri au fost teama și lipsa de cunoștințe despre opțiunile de tratament.
Colaborarea cu un medic empatic, care răspunde la toate întrebările și preocupările tale, poate oferi un sentiment mai mare de control asupra tratamentului și poate reduce frica legată de boală. Un medic deschis la dialog și care respectă dorințele pacientelor poate transforma experiența tratamentului într-una mai pozitivă și mai ușor de gestionat.
În concluzie, un sprijin psihologic adecvat, combinat cu un medic empatic și bine informat, poate îmbunătăți calitatea vieții femeilor care suferă de diagnosticul de fibrom uterin.
Dacă ai vreo nelămurire, adresează-te medicului ginecolog Elena Ucenic. În cel mai scurt timp îți va răspunde.
